Ştiu că te întrebi, dar poate că nu e deloc întâmplător tot zbuciumul ăsta. Până la urmă, nu trebuie să dovedești nimic nimănui, nici măcar ție... un motiv în plus să-ți dai voie sa lași mai des lucrurile așa cum sunt, uneori neterminate, alteori imperfecte. Tot ceea ce contează este să mergi înainte, chiar daca uneori drumul se dovedește a fi anevoios, doar încercând poți găsi răspunsul, iar pentru asta e nevoie de timp...
De altfel, pentru cele mai multe dintre lecțiile de viață pe care le primim nu există nici preaviz, nici dată de expirare. Şi asta face cu atât mai prețioase momentele care aduc claritate, cum sunt cele pe care le trăiești tu acum. Vestea buna este că odată ce începi să vezi, să simți, să respiri în felul ăstă, nu te mai poți îndoi, știi că ai ajuns pe drumul care te duce mai aproape de tine însăți. Conștientizand că valoarea nu vine din ceea ce faci, ci din ceea ce ești, sau mai bine zis, din ceea ce alegi să fii în fiecare zi...









