who knew

O altă temă care mă preocupa și la care o lucrez intens în această perioadă, atât în terapie, cât și în practica personală, este cea referitoare la vindecarea rănilor în relații. Chiar dacă vorbim despre răni pe care le-am avut dinainte, sau poate tocmai în cazul rănilor vechi, care s-au format și avut un impact major din primii ani ai vieții, relațiile de la vârsta adultă sunt, în primul rând, o oportunitatea de a oglindi ceea ce ne doare, adâncind însă, în cele mai multe din cazuri suferința. Nu degeaba se spune că nu e deloc întîmplător felul în care ne alegem partenerul. 

Printre cele mai grele adevăruri de suportat este acela că suntem sută la sută responsabili pentru viaţa noastră şi alegerile noastre. Atunci când cineva ne face ceva, întotdeauna la capătul nostru al funiei ne aflăm noi care am acceptat sa ni se facă, se află o nevoie a noastră, nu neaparat sănătoasă sau conştientă, care se împlineşte atunci când permitem să ni se faca acel lucru <<Petronela Rotaru>>

Been there, done that (bifat). Pe de altă parte, relațiile pot fi și un spațiu de vindecare. Deși multă vreme nu am crezut asta... 

Și mă gândesc că nimeni nu salvează pe nimeni, ne agăţam doar unii de alţii ca să ne scufundăm împreună, unii scapă, alţii se afundă, doar unii rămân vii. Și că exista un singur sens pe autostrada asta, ăla către tine, că eşti singurul care te poate salva. Sau poate că e nevoie de fiecare dată de un drum greu spre casă, dintr-un rai din care vei fi izgonit curând, ca să te vindeci...<<Petronela Rotaru>>