... așa cum aș fi vrut din tot sufletul să nu se întâmple vreodată.
Oricât de greu îmi este, nu-mi pot lua privirea de la ușa sălii de tratament. O văd pe mama cum stă și așteaptă resemnată, extenuată în urma atâtor proceduri dureroase. Cu mâna dreaptă țin sub tricou, direct pe piele, punga de sânge pe care trebuie să o încălzesc până la temperatura optimă unei transfuzii, în timp ce gândul îmi zboară către alte zări...

