Să știi că te iubesc și acum… Te rog nu mai spune la
nimeni. Și te mai rog să-l iubești pe el așa cum m-ai iubit pe mine. Iar pe
mine, daca poti, urăște-mă ca n-am avut puterea să te păstrez
O clipă ruptă din rai… asta a simțit ea că trăieste atunci când el și-a făcut curaj să-i
spună adevărul. Cu cel mai sincer “te iubesc” în suflet și vise cât pentru o
viață întreagă, s-au regăsit cu exaltare unul
pe celălalt, într-o stare de complicitate pe care au trăit-o deopotrivă cu teamă
și bucurie, cu ascunzișuri dar și cu priviri îndrăznețe… cu “Maitreyi” și primul dans în doi, cu flori de
castan ce au înflorit, în acea primăvară, altfel decât de obicei.
Amintiri cu iz de vară… de soare… de duioșie a primelor
apropieri îngăduite, pictate neverosimil în culori de joc… într-o lume cu prea
mult din ceilalți, și prea puțin doar din ei doi.
Mi-e foarte greu să-l înțeleg, se ferește parcă să vorbească deschis cu mine, să-mi spună ce se petrece în sufletul lui. Prima zi de școală mi-a adus multă tristețe, a însemnat o nouă ruptură între noi. Mi-e aproape imposibil sa descriu ce simt atunci când îl întâlnesc… pur si simplu nu-mi pot lua gândul de la el! Este viața mea, este sufletul meu. Nu mă pot desparți de viața mea, de sufletul meu. El va fi veșnic în mine… Iar dacă peste ani ne vom întâlni, aș vrea să-i pot spune că are motive să fie mândru de mine!
Dincolo de teama care o copleșea uneori la gândul că ar
putea face un gest nesăbuit, ea nu a reușit să aleagă alt drum decât cel al unei
lupte îndârjite din și pentru iubire. Poate că această poveste le era oricum predestinată,
cine știe? Sau poate că totul s-ar fi risipit ca un fum dacă, în fața acelui refuz
neașteptat, ea nu ar fi simțit că nu poate merge mai departe fără să afle adevărul,
fără să înțeleagă de ce el părea să nu-și dorească apropierea ei, așa cum se întâmpla
atât de firesc odinioară. Au vorbit așa cum nu o mai facuseră vreodată, și-au
spus pentru prima oară prin vorbe – timid dar fără falsitate, ce simțeau unul
pentru celălalt.
Atunci,
la răscruce de drumuri, ea a jucat instinctiv totul pe o singură carte: cu
sufletul încă dezbinat de temeri, dar simțind că această contopire va aduce
binecuvântarea pentru clipele ce vor urma, i-a dăruit frânturi din zborurile și
prăbușirile de atunci - jurnalul ei. Iar el…

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu