only my heart talking

La început am pornit la drum. Drumul era gol iar noi eram pustii; și atunci am deschis ochii. Ne-am dat seama că vedem și am ascultat. Ne-am dat seama că auzim și ne-am vorbit. Și tot așa, văzând, auzind, vorbind am ajuns aproape de capătul lumii. Dar așteptând să se sfârșească acest aproape de capătul lumii, ne-am adus aminte și aducându-ne aminte am început să ne îndrăgostim unul de celălalt, o aducere aminte de cealaltă aducere aminte..

Soarta însă a drămuit anotimpul iubirii lor cu grijă, lăsând loc pentru o mare de gânduri neînțelese. În clipele de răgaz pe care și le dăruiau unul altuia, atunci când el nu se pierdea printre amăgiri și gesturi deșarte de uitare, ea încerca din răsputeri  să lupte cu sine și cu tot ceea ce o ținea captivă.

Este adevărat: m-am închis din nou în mine, m-am retras în carapacea mea. Îmi doresc din suflet să-ți vorbesc, dar nu știu dacă voi găsi puterea să fac acest lucru... Mă simt risipită, e o durere aproape fizică!

Într-una din serile privilegiate ale iubirii lor, când nu au mai ezitat să-și rostească cu voce tare gândurile…. au vorbit firesc despre ei, speranțe și visuri de viitor… și pentru prima oară s-a deschis o ușă către ceea ce și-ar fi dorit să devină în numele iubirii pe care o simțeau unul pentru celălalt:

El: Te sperie criticile mele? Ea: Da, uneori! El: Nu trebuie să te temi de ele. Eu doar pe cei pe care îi iubesc îi critic! Ea: 😊 (zâmbește fericită) El: Ți-e frică de mine? Ea: Da, puțin. Nu știu de ce... cred că-mi este, de fapt, teamă că visele noastre nu se vor transforma niciodată în realitate... El: Vezi, tocmai asta este. Tu parcă îți faci în fiecare seară un plan pentru ziua următoare. Dar dacă până a doua zi nu vei mai fi?

Și dintr-o dată, ca într-un vis de demult, s-au regăsit unul lângă celălalt, în acel timp și spațiu după care tânjeau amândoi. Cu gesturi ezitante, el i-a cuprins cu duioșie umerii, adăpostind-o cât mai apoape de inima lui. Preț de o clipă, ea a simțit că timpul s-a oprit în loc. I-a spus pe nerăsuflate, aproape șoptit: “Ne visez pe noi in viitor, iubindu-ne și întemeind o familie…” și ar fi vorbit poate la nesfârșit daca el nu ar fi temperat-o cu blândețe (de ce oare?): “Hai, acum du-te acasă!”...