Charlotte avea dreptate...

... când a ezitat să-i dezvaluie lui Cooper o parte din trecutul ei. Povestea este banală: deși se cunosc în viața reală și se antipatizează reciproc, Charlotte și Cooper se întâlnesc din întâmplare pe un site de socializare pentru adulți.

Pe măsura ce relația lor evoluează dinspre "just sex" înspre iubire și (chiar) cerere în căsătorie, Charlotte - femeia puternică și stăpână pe propria existența, începe să lase garda jos. Într-un moment de intimitate și pe fondul unui caz în care se implică emoțional, ajunge să îi povestească lui Cooper că a mai fost căsătorită - o mare iubire din tinerețe, de care s-a ales praful atunci când partenerul a înșelat-o, și că mai sunt momente în care se luptă cu demoni de genul: "Cum ar fi fost dacă aș fi reusit să iert, să mai dau o șansă iubirii noastre?"

Confesiunea lui Charlotte are efect de bumerang, surpând orice urmă de încredere și aruncând pur si simplu în aer tot ceea ce clădisera pană atunci. În mod paradoxal,  lui Cooper i-a fost mai ușor să ierte un “derapaj” sexual (pe care Charlotte l-a comis într-unul din momentele de criză din relația lor) decât tăinuirea unui asemenea fapt.

Nu îmi place să generalizez și evit să fac acest lucru mai ales când este vorba despre genul acesta de dezbateri. Am totuși impresia că bărbații au in codul lor genetic chestia asta, mai precis un soi de orgoliu care îi face să reacționeze aproape instinctiv în asemenea situații, ca și cum s-ar afla in fata unei rivalități (închipuite, în cele mai multe din cazuri).

Din acest punct de vedere, riposta lui Cooper a fost autentică și sinceră, nu s-a sfiit să îi spuna lui Charlotte ceea ce simte, deși i-ar fi fost mai usor să ascundă “gunoiul” sub preș. Si pentru asta i-am acordat o bilă albă.

Din fericire, după vreo 20 de episoade și câteva încercări nereușite de a se amăgi cu ideea că îi este mai ușor să uite decat să ierte, Cooper își dă în sfârșit seama că Charlotte este iubirea vieții lui.

Fara îndoială, povestea în sine este doar un pretext. Tot așa cum este evident faptul că fiecare dintre noi a fost pus măcar o dată în viață într-o astfel de ipostază, într-o confruntare de orgolii și întrebări retorice dincolo de care este dificil să te prefaci că totul mai poate fi ca înainte, în absența unei certitudini de iubire ce se vrea izbăvită de prejudecăți. Sau poate că avea dreptate <<Alice Nastase>> când spunea:

Bărbaţii noştri nu sunt prietenii noştri. Dragostea refuză transparenţele totale. Pentru iubiri durabile, există văluri translucide, exista abajururi care filtrează duios lumina, exista formule tandre care îmblânzesc verbele şi domesticesc substantivele. Metafore dulci trebuie să domolească veridicitatea amară a poveştilor de iubire trăite în trecut.

Pentru iubitul tău este important ca el să creadă că-i spui adevărul. Pentru relaţia ta de iubire este important să nu i-l spui. Până la urmă, de ce ai face-o? Oricum, un bărbat pricepe greu adevărurile unei femei...